bufniță

română

Etimologie

Din bufnă + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /'buf.ni.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
bufniță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bufniță bufnițe
Articulat bufnița bufnițele
Genitiv-Dativ bufniței bufnițelor
Vocativ bufniță, bufnițo bufnițelor
  1. (ornit.) (Strigidae, mai ales Bubo bubo) pasăre răpitoare nocturnă, sedentară, de talie medie, cu penaj brun-ruginiu, cu cap mare și cu ochi rotunzi, foarte apropiați unul de altul, cu smocuri lungi de pene la urechi.
  2. (fig., fam.) femeie (sau fată) urâcioasă și rea.

Sinonime

Cuvinte compuse

  • bufniță-de-hambar
  • bufniță polară
  • papagal-bufniță

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.