joimăriță

română

Etimologie

Din joi + mare + sufixul -iță.

Pronunție

  • AFI: /ʒoj.mə'ri.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
joimăriță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ joimăriță joimărițe
Articulat joimărița joimărițele
Genitiv-Dativ joimăriței joimărițelor
Vocativ joimăriță joimărițelor
  1. ființă imaginară cu înfățișare de femeie respingătoare, despre care se credea în popor că pedepsește, în noaptea care precedă Joia Mare, pe fetele și femeile tinere leneșe la tors sau la dărăcit.
  2. (fig.) (pop.) femeie foarte urâtă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.