joi

Vezi și : jòi

română

Etimologie

Din latină (dies) Iōvis.

Pronunție

  • AFI: /ʒoʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
joi
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ joi joi
Articulat joia joile
Genitiv-Dativ joii joilor
Vocativ joi joilor
  1. a patra zi a săptămânii.
  2. (adverbial, în forma joia) în cursul zilei de joi, în fiecare de joi.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • De joi până mai (de-)apoi = la nesfârșit, mereu; niciodată
  • Din joi în Paști = din când în când, foarte rar


Traduceri

Etimologie

Origine incertă.

Poate din maghiară gyönni, gyünni.

Verb


Conjugarea verbului
joi
Infinitiv a joi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
joiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să joiască
Participiu joit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) (reg.) a intra în voie cuiva prin ceva, a satisface, a mulțumi (pe cineva), a-i îndeplini dorințele.
  2. a se ajunge cu ceva, a avea de ajuns, a (se) sătura.
  3. a birui, a ieși la capăt.
  4. a suporta, a răbda, a îndura.

Sinonime

Cuvinte derivate

  • joire
  • joit


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.