strigător
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /stri.gə'tor/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului strigător | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | strigător | strigători |
| Feminin | strigătoare | strigătoare |
| Neutru | strigător | strigătoare |
- care strigă; (fig.) care se remarcă, iese în evidență (mai ales prin aspecte sau efecte negative); izbitor; evident.
Expresii
- Strigător la cer, = se spune despre ceva de o gravitate deosebită, care revoltă, indignează sau despre ceva care trebuie luat neapărat în seamă, care este evident
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului strigător | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | strigător | strigători |
| Articulat | strigătorul | strigătorii |
| Genitiv-Dativ | strigătorului | strigătorilor |
| Vocativ | strigătorule | strigătorilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.