stăpâni

Etimologie

Din stăpân.

Pronunție

• AFI: /stə.pɨˈni/

Verb

1. (v.tranz.) a deține un bun în calitate de proprietar, a avea ceva în proprietate, a poseda.

   Stăpânesc peste întreaga împărăție.

2. (v.tranz.) a cunoaște foarte bine un domeniu de activitate, o specialitate, o doctrină; a poseda cunoștințe temeinice (teoretice și practice) într-un anumit domeniu.

   Stăpânește trei limbi străine.

3. (v.refl. fig.) (despre oameni) a se reține (de la manifestarea unui sentiment, a unei porniri etc.); a se înfrâna, a se domina; a avea stăpânire de sine.

   Și-a stăpânit emoția.

4. (v.tranz.) a potoli, a tempera, a înăbuși o pornire, un sentiment etc.
5. (v.tranz.) a opri, a împiedica pe cineva de la ceva; a ține în frâu, a struni.
6. (v.intranz.) a domni într-o țară, a guverna, a conduce.
7. (v.tranz. fig.) (despre propriile idei, sentimente etc.) a ține pe cineva sub influența sau stăpânirea sa; a domina.