trona
română
Etimologie
Din franceză trôner.
Pronunție
- AFI: /tro'na/
Verb
| Conjugarea verbului trona | |
| Infinitiv | a trona |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
tronez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să troneze |
| Participiu | tronat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a se afla pe tron; a domni, a guverna.
- (v.intranz.) (fig.) a domina, a adopta o poziție de superioritate; a-și da aere, importanță.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.