domni

română

Etimologie

Din domn.

Pronunție

  • AFI: /domˈni/


Verb


Conjugarea verbului
domni
Infinitiv a domni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 domnesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să domnească
Participiu domnit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a conduce un principat, o țară, o împărăție în calitate de domn.
  2. (v.intranz.) (fig.) a fi stăpânitor, a stăpâni.
    Între noi va domni pacea.
  3. (v.intranz.) a o duce foarte bine, a nu avea nici o grijă.
  4. (v.intranz.) (fig.) (despre o înălțime, o clădire etc.) a domina.

Cuvinte derivate


Traduceri

Pronunție

  • AFI: /ˈdomnʲ/


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru domn.

Anagrame

Referințe




latină

(Latina)

Etimologie

Din domnus.

Pronunție

  • AFI: /ˈdom.ni/


Substantiv

  1. forma de nominativ plural pentru domnus.
  2. forma de genitiv singular pentru domnus.
  3. forma de vocativ plural pentru domnus.
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.