stăpânitor

română

Etimologie

Din a stăpâni + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /stə.pɨ.ni'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
stăpânitor
Singular Plural
Masculin stăpânitor stăpânitori
Feminin stăpânitoare stăpânitoare
Neutru stăpânitor stăpânitoare
  1. care stăpânește, care ține sub stăpânirea sa.
  2. care domină; dominant, dominator.


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
stăpânitor
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stăpânitor stăpânitori
Articulat stăpânitorul stăpânitorii
Genitiv-Dativ stăpânitorului stăpânitorilor
Vocativ stăpânitorule stăpânitorilor
  1. persoană care domnește într-o țară; domnitor.
  2. proprietar, posesor, stăpân.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.