stăpânitoare

română

Etimologie

Din stăpânitor.

Pronunție

  • AFI: /stə.pɨ.ni'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
stăpânitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stăpânitoare stăpânitoare
Articulat stăpânitoarea stăpânitoarele
Genitiv-Dativ stăpânitoarei stăpânitoarelor
Vocativ stăpânitoareo stăpânitoarelor
  1. persoană care domnește într-o țară; domnitoare.
  2. proprietară, posesoare, stăpână.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.