soră
română
Etimologie
Din latină soror, -oris.
Pronunție
- AFI: /'so.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului soră | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | soră | surori |
| Articulat | sora | surorile |
| Genitiv-Dativ | surorii, sorei | surorilor |
| Vocativ | ' | ' |
- persoană de sex feminin considerată în raport cu copiii acelorași părinți sau ai aceluiași tată ori aceleiași mame.
- (fam.; la voc.) termen cu care cineva se adresează unei fete sau unei femei în semn de intimitate, de prietenie sau de dragoste.
- (fig.) tovarășă, prietenă.
- țară, limbă etc. de aceeași origine cu alta, cu afinități și trăsături comune.
- cel mai mic grad în ierarhia călugărească în mănăstirile de femei; femeie care are acest grad.
- infirmieră.
Sinonime
- 2: dragă
- 6: infirmieră
Antonime
Cuvinte derivate
- sororitate
- surioară, sorurea, sorică, soriță, sorucă, soruică, soruță
Cuvinte compuse
- sor-cu-frate
- sora-soarelui
- soră bună
- soră de lapte
- soră de scoarță
- soră geamănă
- soră vitregă
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
Traduceri
persoană de sex feminin luată în raport cu altă persoană născută din părinți comuni
|
|
călugăriță de gradul cel mai mic
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.