tovarășă

română

Etimologie

Din tovarăș.

Pronunție

  • AFI: /toˈva.rə.ʃə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tovarășă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tovarășă tovarășe
Articulat tovarășa tovarășele
Genitiv-Dativ tovarășei tovarășelor
Vocativ tovarășo tovarășelor
  1. persoană considerată în raport cu alta, de care este legată prin viața sau prin activitatea dusă în comun sau prin lupta pentru aceeași cauză.
  2. epitet dat unei ființe, de obicei animal, care însoțește pe cineva (în mod constant); ființă credincioasă cuiva.
  3. asociată, părtașă (într-o afacere).
  4. (fam., ieșit din uz) educatoare, învățătoare sau dirigintă în școala generală.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.