sûr

Vezi și : sur, Sur, SUR, Sur., sur-, súr, şûr

franceză

(français)

Etimologie

Din franceză medie sceur, care provine din franceză veche seür < latină sēcūrus („nepăsător, indiferent; neînfricat, curajos; sigur”).

Înrudit cu catalană segur, italiană sicuro, occitană segur, portugheză seguro, română sigur și spaniolă seguro.

Pronunție

  • AFI: /syʁ/
  •  Audiofișier


Adjectiv


Declinarea adjectivului
sûr
Singular Plural
Masculin sûr sûrs, surs
Feminin sûre, sure sûres, sures
  1. sigur, cert
    Cela est d'un effet sûr.
  2. garantat, sigur
    C'est un gain sûr.
  3. demn de încredere
    Avoir le jugement sûr.
  4. adevărat
    C'est un ami sûr.
  5. sigur, protejat
    Ce navire est sûr.
  6. (urmat de de) sigur de
    Elle est sûre de son examen. — Nous sommes surs de le voir.
  7. (urmat de que + verb) sigur că
    Pierre est sûr que son frère aura son permis.

Sinonime

  • 1: certain, indubitable, vrai

Cuvinte derivate

Omofone

Locuțiuni

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.