afinitate
română
Etimologie
Din franceză affinité < latină affinitas, -atis.
Pronunție
- AFI: /a.fi.ni'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului afinitate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | afinitate | afinități |
| Articulat | afinitatea | afinitățile |
| Genitiv-Dativ | afinității | afinităților |
| Vocativ | ' | ' |
- potrivire între oameni sau între manifestările lor, datorită unor înclinații comune.
- Afinitate sufletească.
- (chim.) proprietate a două substanțe de a se combina.
- proprietate a unui material textil de a se vopsi cu un anumit colorant.
- (jur.) legătură de rudenie creată prin căsătorie între unul dintre soți și rudele celuilalt soț.
Sinonime
- 1: potrivire
Cuvinte derivate
Traduceri
apropiere (fizică sau morală)
înrudire prin alianță
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.