afin

română

Etimologie

Origine incertă, eventual cuvânt autohton.

Poate din latină daphne < greacă δάφνη (dáfni, „laur”) (Herzog, RF, I, 99-104); confer dialectul calabrez áfina („laur”).

Aspectul ambelor plante prezintă o analogie. Iordan, ZRPh., LIV, 367, respinge acest etimon, pentru că nu este clară pierderea lui d-; însă confer macedoromână și dialectul calabrez, ceea ce demonstrează că fenomenul este deja romanic.

Pronunție

  • AFI: /'a.fin/


Substantiv


Declinarea substantivului
afin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ afin afini
Articulat afinul afinii
Genitiv-Dativ afinului afinilor
Vocativ afinule afinilor
  1. (bot.) (Vaccinium myrtillus) arbust scund, foarte ramificat, cu frunze oval-alungite, cu flori de culoare roz-deschis și cu fructe comestibile, răspândit în regiunile de munte.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Vezi și


Traduceri

Etimologie

Din latină affinis.

Pronunție

  • AFI: /a'fin/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
afin
Singular Plural
Masculin afin afini
Feminin afină afine
Neutru afin afine
  1. (jur.) înrudit.

Sinonime

Cuvinte apropiate


Traduceri


Substantiv


Declinarea substantivului
afin
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ afin afini
Articulat afinul afinii
Genitiv-Dativ afinului afinilor
Vocativ afinule afinilor
  1. (jur.) rudă prin alianță.

Cuvinte derivate

Paronime


Traduceri

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Compus din à + fin.

Pronunție

  • AFI: /a.fɛ̃/


Conjuncție

afin

  1. pentru, pentru a

Anagrame

  • naif





francoprovensală

(arpetan)

Etimologie

Compus din à + fin.

Pronunție

  • AFI: /a.fɛ̃/


Conjuncție

afin

  1. pentru, pentru a
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.