dafin
română
Etimologie
Din greacă δάφνη (dáfni), prin intermediul latină daphinus.
În conformitate cu mitologia greacă, arborele a apărut inițial când nimfa Daphne s-a transformat în acest arbore pentru a scăpa de urmărirea zeului din Olimp, Apollo.
Pronunție
- AFI: /'da.fin/
Substantiv
| Declinarea substantivului dafin | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dafin | dafini |
| Articulat | dafinul | dafinii |
| Genitiv-Dativ | dafinului | dafinilor |
| Vocativ | - | - |
- (bot.) (Laurus nobilis) mic arbore din sudul Europei, cu frunze persistente, lucioase și aromatice și cu fructe ovale.
- (la pl. sau, rar, în sintagma foi de dafin) frunzele acestui arbore cu care se împodobeau în antichitate învingătorii; (fig.) glorie, succes.
Sinonime
- 1: (bot.) laur, (prin Transilv.) lubăn
- 2: foi de dafin, (pl.) lauri; glorie, succes
Cuvinte derivate
- dafini
- dafinmic
Cuvinte apropiate
Traduceri
arbore
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.