dafini

română

Etimologie

Derivat regresiv din dafin.

Pronunție

  • AFI: /ˈda.finʲ/


Substantiv


Declinarea substantivului
-
m.pl. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ - dafini
Articulat - dafinii
Genitiv-Dativ - dafinilor
Vocativ ' '
  1. (la pl. sau, rar, în sintagma foi de dafin) frunzele acestui arbore cu care se împodobeau în antichitate învingătorii.

Sinonime


Traduceri


Substantiv

  1. forma de plural nearticulat pentru dafin.

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.