porc

Vezi și : pòrc

română

Etimologie

Din latină porcus < proto-italică *porkos. Confer și greacă antică πόρκος (pórkos).

Înrudit cu aromână porcu, asturiană puercu, catalană porc, corsicană porcu, dalmată puarc, friuliană purcit, galiciană porco, italiană porco, liguriană pòrco, occitană pòrc, franceză porc, portugheză porco, retoromană portg, sardă porcu, siciliană porcu, spaniolă puerco și venețiană porco.

Pronunție

  • AFI: /pork/


Substantiv


Declinarea substantivului
porc
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ porc porci
Articulat porcul porcii
Genitiv-Dativ porcului porcilor
Vocativ porcule porcilor
  1. (zool.) (Sus, mai ales Sus scrofa domesticus sau Sus domesticus) mamifer domestic omnivor, cu capul de formă conică, cu botul alungit, cu corpul acoperit cu păr aspru, scurt și relativ rar, crescut pentru carnea și grăsimea lui.
  2. (p.restr.) carne de porc.
  3. (fig., depr.) epitet depreciativ pentru un om obraznic, grosolan, nerușinat, josnic, ticălos, mișel.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A face (pe cineva) albie (sau troacă) de porci = a certa (pe cineva) cu vorbe aspre, injurioase
  • A îngrășa porcul în ajun = a încerca (zadarnic) să recuperezi în ultimul moment timpul multă vreme pierdut
  • A mâna porcii la jir = a dormi sforăind tare
  • A mânca ca un porc = a mânca în mod dizgrațios, hărpăind și clefăind
  • A se purta ca un porc = a se purta urât, grosolan
  • A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea prefăcându-se că este preocupat de ceva foarte important spre a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri directe
  • Când o zbura porcul = niciodată
  • Cine se bagă (sau se amestecă) în tărâțe, îl mănâncă porcii = cine se bagă (sau se amestecă) unde nu trebuie, se alege cu neplăceri
  • N-am păzit (sau n-am păscut) porcii împreună = nu suntem egali spre a-ți permite gesturi de familiaritate cu mine
  • Născut în zodia porcului = exagerat de norocos
  • Porc de câine = om de nimic, netrebnic, ticălos

Vezi și


Traduceri

Referințe




catalană

(català)

Etimologie

Din occitană veche porc < latină porcus („porc”).

Pronunție

  • (occidental) AFI: /ˈpɔrk/
  • (central, oriental) AFI: /ˈpɔɾk/


Substantiv

porc m., porcs pl.

  1. (zool.) porc
  2. (alim.) (carne de) porc
    Un bistec de porc.
  3. (fig.) porc

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • porc d'Índia
  • cort de porcs
  • porc espí
  • porc fer
  • porc formiguer
  • porc marí
  • porc senglar

Locuțiuni

  • com un porc

Expresii

  • estar com el porc a l'estaca
  • fer com el porc de'n Bullidura
  • menjar com un porc
  • no tenir porc a mitges

Referințe




franceză

(français)

Etimologie

Din latină porcus.

Pronunție

  • AFI: /pɔʁ/


Substantiv

porc m., porcs pl.

  1. porc
  2. carne de porc
  3. (fig.) porc

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

  • cul-de-porc
  • porc-épic
  • porcherie
  • queue-de-porc, queue-de-pourceau

Expresii

  • c'est un porc

Vezi și

  • truie

Referințe




maghiară

(magyar)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

  • AFI: /'ports/


Substantiv

porc, pl. porcok

  1. cartilaj, zgârci

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.