tobă

română

Etimologie

Din maghiară dob.

Pronunție

  • AFI: /ˈto.bə/


Substantiv


Declinarea substantivului
tobă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ tobă tobe
Articulat toba tobele
Genitiv-Dativ tobei tobelor
Vocativ ' '
  1. instrument muzical de percuție în formă de cilindru acoperit la ambele capete cu câte o membrană de piele întinsă, care, prin lovire, produce sunete înfundate.
  2. piesă cilindrică, goală în interior, folosită în tehnică; tambur.
  3. mezel preparat din carne de porc, măruntaie și slănină, puse în pielea stomacului, care se fierbe și se presează.
  4. pop. (la jocul de cărți) semn distinctiv având forma unui romb de culoare roșie; caro.
  5. carte de joc marcată cu acest semn.

Sinonime

  1. darabană, (rar) tambur, (înv. și reg.) baraban, barabancă, (înv.) tâmpină, baterie
  2. (tehn.) tambur
  3. (reg.) șfarcă
  4. caro

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • a bate toba
  • a fi tobă de carte
  • a se face tobă
  • a vinde cu toba (averea cuiva)


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.