slănină
română
Etimologie
Din slavă slanina, din slanŭ („sărat”). Confer neogreacă σλανίνα (slanína).
Pronunție
- AFI: /slə'ni.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului slănină | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | slănină | slănini/slănine |
| Articulat | slănina | slăninile/slăninele |
| Genitiv-Dativ | slăninii/slăninei | slăninilor/slăninelor |
| Vocativ | ' | ' |
- strat de grăsime între pielea și carnea porcului; parte, bucată din această grăsime, conservată și preparată ca aliment (cu adaos de sare ori de boia sau afumată) sau care se topește, devenind untură.
- Mănâncă slănină cu pâine.
Sinonime
Cuvinte derivate
- slăninos
Cuvinte apropiate
Expresii
- Cu un ochi la slănină și cu altul la făină = sașiu; ciacâr
Traduceri
grăsime de porc
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.