distinctiv
română
Etimologie
Din franceză distinctif.
Pronunție
- AFI: /dis.tink'tiv/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului distinctiv | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | distinctiv | distinctivi |
| Feminin | distinctivă | distinctive |
| Neutru | distinctiv | distinctive |
- care caracterizează un lucru în mod exclusiv; prin care un lucru se distinge, diferă de altul; care servește pentru recunoaștere; caracteristic.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.