scroafă

română

Etimologie

Din latină scrofa.

Pronunție

  • AFI: /ˈskro̯a.fə/


Substantiv


Declinarea substantivului
scroafă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scroafă scroafe
Articulat scroafa scroafele
Genitiv-Dativ scroafei scroafelor
Vocativ scroafă scroafelor
  1. femela porcului (sau a mistrețului).
  2. epitet injurios la adresa unei femei (nesimțite, fără caracter etc.).
  3. lovitură la jocul de biliard executată rău, dar care, din întâmplare, nimerește bine.

Cuvinte compuse

Expresii

  • S-a suit scroafa în copac, = se spune despre un parvenit înfumurat


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.