tabără

Etimologie

Din slavă (veche) taborŭ.

Pronunție

• AFI: /'ta.bə.rə/

Substantiv

1. loc (întărit) unde staționează trupele un timp mai îndelungat în vederea efectuării de exerciții practice pe teren cu efective de mari unități; tabie.
2. popas; etapă.
3. așezare vremelnică în corturi.
4. așezare (în aer liber) pentru adăpostirea copiilor, a elevilor, a muncitorilor etc. aflați la odihnă sau a sportivilor în timpul antrenamentelor.
5. (sport) cantonament.
6. grup de care în mers sau în popas; convoi, caravană.
7. (înv.) oaste; (p.ext.) mulțime, gloată.
8. grup de oameni opus altui grup; grupare, asociație care luptă pentru o anumită cauză.

Anagrame

• barata
• rabata

Referințe

• DEX '98 via DEX online