caravană
română
Etimologie
Din franceză caravane.
Pronunție
- AFI: /ka.ra'va.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului caravană | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | caravană | caravane |
| Articulat | caravana | caravanele |
| Genitiv-Dativ | caravanei | caravanelor |
| Vocativ | caravană | caravanelor |
- convoi de oameni și de animale de povară (de obicei cămile), care transportă mărfuri, bagaje etc. prin pustiuri sau prin stepe.
- convoi de vehicule împreună cu călătorii din ele, care parcurg împreună același drum.
- grup de vehicule care străbat o țară în scopuri culturale, sanitare etc.
- Caravană sanitară.
- Caravană cinematografică.
- (reg.) căruță sau car mare pentru transport.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.