cămilă

Vezi și : Camila

română

Etimologie

Din neogreacă καμήλα (kamíla) < κάμηλος (kámēlos).

Pronunție

  • AFI: /kəˈmi.lə/


Substantiv


Declinarea substantivului
cămilă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cămilă cămile
Articulat cămila cămilele
Genitiv-Dativ cămilei cămilelor
Vocativ cămilă, cămilo cămilelor
  1. (zool.) (Camelus, mai ales Camelus bactrianus) mamifer rumegător mare din Africa de Nord și din Asia, folosit la cărat și călătorie în teren arid.
  2. (mar.) ponton din lemn pentru ridicarea navelor scufundate.
  3. (argou) persoană înaltă și cocoșată.
  4. (tox.) persoană care se ocupă cu transportul de droguri.

Sinonime

  • 1: (zool.) (fig.) corabia deșertului

Cuvinte derivate

  • cămilar

Cuvinte compuse

  • fânul-cămilei

Cuvinte apropiate

Expresii

  • (vulgar și peior.) Halitor de cămile = arab

Vezi și


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.