chameau

franceză

(français)

Etimologie

Din latină camelus < greacă antică κάμηλος (kámēlos). De origine semitică.

Pronunție

  • AFI: /ʃa.mo/


Substantiv

chameau m., chameaux pl.

  1. (zool.) cămilă
    Le chameau est originaire de l'Asie centrale et sert de bête de somme.
  2. (zool.) (spec.) bactriană
  3. (fig. și fam.) persoană rea și dezagreabilă
    Ah, le chameau!

Sinonime

  • 1: (zool.) (poetic) vaisseau du désert

Cuvinte derivate

  • chamelée
  • chamelet
  • chamelle
  • chamellerie
  • chamelier
  • chamelon

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

  • camélidé
  • camélien

Vezi și

Etimologie

După neerlandeză kameel.

Substantiv

chameau m., chameaux pl.

  1. (mar.) cămilă

Anagrame

  • échauma

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.