parcurge

română

Variante

Etimologie

Din franceză parcourir (după curge).

Pronunție

  • AFI: /parˈkur.ʤe/


Verb


Conjugarea verbului
parcurge
Infinitiv a parcurge
Indicativ prezent
pers. 1 sg.		 parcurg
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.		 să parcurgă
Participiu parcurs
Conjugare III
  1. (v.tranz.) (adesea fig.) a străbate un drum sau o distanță (de la un capăt la altul); a se deplasa, a merge (până la capăt).
  2. (v.tranz.) a trece cu privirea sau cu ochii peste ceva, a se uita în treacăt la ceva.
  3. (v.tranz.) (spec.) a citi ceva în grabă și superficial, a răsfoi o carte, un ziar etc.; (p.gener.) a citi.
  4. (v.tranz.) a trăi, a petrece un interval de timp într-un anumit loc sau fel.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.