întărit

română

Etimologie

Din verbul a întări.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.təˈrit/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
întărit
Singular Plural
Masculin întărit întăriți
Feminin întărită întărite
Neutru întărit întărite
  1. (despre un sistem tehnic) făcut (mai) rezistent; (despre un material) devenit (mai) rigid, (mai) dens.
  2. (despre un teren, o poziție strategică, o cetate etc.) fortificat.
  3. (fig.) care a prins puteri; întremat, înzdrăvenit; reconfortat.
  4. care a devenit puternic, consolidat.
  5. legalizat.


Traduceri

Etimologie

Din întări.

Verb

  1. forma de participiu trecut pentru întări.

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.