cort

română

Etimologie

Din neogreacă κωρτι (kórti).

Pronunție

  • AFI: /kort/


Substantiv


Declinarea substantivului
cort
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cort corturi
Articulat cortul corturile
Genitiv-Dativ cortului corturilor
Vocativ cortule corturilor
  1. adăpost portativ demontabil, făcut dintr-una sau din mai multe foi de pânză tare și impermeabilă, din material plastic etc.; tabernacol.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A umbla cu cortul = a nu avea locuință stabilă; a hoinări


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.