cortuleț

română

Etimologie

Din cort + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /kor.tu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
cortuleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ cortuleț cortulețe
Articulat cortulețul cortulețele
Genitiv-Dativ cortulețului cortulețelor
Vocativ cortulețule cortulețelor
  1. diminutiv al lui cort; corturel.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.