exercițiu
română
Etimologie
Din franceză exercice < latină exercitium.
Pronunție
- AFI: /eg.zerˈʧi.ʦju/
Substantiv
| Declinarea substantivului exercițiu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | exercițiu | exerciții |
| Articulat | exercițiul | exercițiile |
| Genitiv-Dativ | exercițiului | exercițiilor |
| Vocativ | exercițiule | exercițiilor |
- acțiune fizică sau intelectuală, făcută sistematic și repetat, în scopul dobândirii sau perfecționării unor deprinderi sau îndemânări.
- instruire a militarilor pentru mânuirea armelor și executarea acțiunilor de luptă.
- temă servind ca mijloc pentru dobândirea sau dezvoltarea îndemânării, cunoștințelor etc. într-un anumit domeniu.
Cuvinte compuse
- exercițiu bugetar
- exercițiu fizic
Locuțiuni
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.