habitudine

română

Din latină habitudo, -inis. Confer franceză habitude.

Declinarea substantivului habitudine
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	habitudine	habitudini
Articulat	habitudinea	habitudinile
Genitiv-Dativ	habitudinii	habitudinilor
Vocativ	'	'

deprindere, obicei

maghiară: szokás (magyar)
neerlandeză: gewoonte (Nederlands) f.
norvegiană: vane (norsk) m., sedvane (norsk) m.
papamiento: kostumber (Papiamentu)
poloneză: nawyk (polski) m., zwyczaj (polski) m.
portugheză: hábito (português) m., costume (português) m.
rusă: обычай (русский) (obýčaj) m., обыкновение (русский) (obyknovénije) n., традиция (русский) (tradícija) f.
scoțiană: cleachdadh (Scots) m.
siciliană: custumanza (sicilianu) f.
slovenă: navada (slovenščina) f.
spaniolă: costumbre (español) f., hábito (español) m.
suedeză: vana (svenska) c., sed (svenska) c., sedvana (svenska) c.
telugu: అలవాటు (తెలుగు) (alavaaTu)
turcă: adet (Türkçe), alışkı (Türkçe), alışkanlık (Türkçe), itiyat (Türkçe), tabiat (Türkçe), huy (Türkçe)
ucraineană: звичай (українська) (zbičaj)

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.