abitudine

română

Etimologie

Din habitudine.

Pronunție

  • AFI: /a.biˈtu.di.ne/


Substantiv

  1. formă alternativă și rară pentru habitudine.





italiană

(italiano)

Etimologie

Din abito („deprindere, obicei”) +‎ -itudine.

Pronunție

  • AFI: /abiˈtudine/


Substantiv

abitudine f., abitudini pl.

  1. obicei, habitudine, obișnuință, abitudine
    lo faccio sempre, è diventata un'abitudine
  2. tradiție, obicei
  3. rutină

Sinonime

Antonime

  • 1-3: novità, (p.ext.) con concitazione

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • l'abitudine alleggerisce la fatica

Vezi și

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.