abito

Vezi și : abitò

italiană

Etimologie

Din latină habitus („înfățișare, aspect”), din verbul habeō („a avea”).

Pronunție

AFI: /ˈabito/

Substantiv

abito m., abiti pl.

(text.) îmbrăcăminte
Ha acquistato un bell'abito in saldo.
(spec.) (despre femei) rochie
(spec.) (despre bărbați) costum
(spec.) (bis.) veșmânt bisericesc; (spec.) rasă, sutană
(zool.) blană; (spec.) (mai ales despre păsări) penaj
(bis.) scapular
(fig.) aptitudine, înclinație (pentru)
(livr.) deprindere, obicei, obișnuință, habitudine
(livr.) înfățișare, aspect
(med.) habitus
(cristal.) habitus

Sinonime

1: indumento, veste, vestito
2-3: vestito
5: (zool.) livrea
6: (bis.) abitino, scapolare
7: attitudine
8: abitudine
9: aspetto, portamento

Cuvinte derivate

abitino
abituccio
miniabito
soprabito

Cuvinte compuse

abito blu
abito da sposa
abito su misura

Cuvinte apropiate

Expresii

non è l'abito a fare il monaco, l'abito non fa il monaco

Vezi și

vedeți și

bermuda
blue-jeans
calzoncini
calzoni
camice
camicetta
camicia
camiciotto
cappotto
chador
chimono
giacca a vento
giacca
giaccone
gilet
gonna
gonna-èantalome
grembiule
impermeabile
loden
maglia

maglione
mantello
maxigonna
minigonna
montgomery
montone
pantagonna
pantaloncini
pantaloni
pareo
pelliccia
piumino
poncho
prendisole
pullover
salopette
sari
shorts
sottana
toga
tuta

Etimologie

Din abitare.

Verb

forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru abitare.

Referințe

latină

Etimologie

Din ābaetō.

Pronunție

(Latină clasică) AFI: /aːˈbiː.toː/
(Latină ecleziastică) AFI: /aˈbi.to/

Verb

formă alternativă pentru ābaetō.

Etimologie

Din abeō.

Verb

forma de persoana a II-a singular la imperativ viitor activ pentru abeō.
forma de persoana a III-a singular la imperativ viitor activ pentru abeō.

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.