habitua

română

Etimologie

Din franceză habituer.

Pronunție

AFI: /ha.bi.tuˈa/

Verb

Conjugarea verbului se habitua
Infinitiv	a se habitua
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mă habituez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să se habitueze
Participiu	habituat
Conjugare	I

(v.refl.) a (se) obișnui; a (se) familiariza.

Sinonime

(se) obișnui

Cuvinte apropiate

habitual
habituare
habituat
habituație
habitudinal
habitudine

Traduceri

a se obișnui

catalană: habituar (català)
daneză: vænne (dansk)
engleză: accustom (English), habituate (English)
franceză: habituer (français)
germană: gewöhnen (Deutsch)
italiană: abituare (italiano), abituarsi (italiano)

neerlandeză: wennen (Nederlands), aanwennen (Nederlands)
occitană: abituar (occitan), abituà (occitan)
poloneză: przyzwyczajać (polski), przyzwyczaić (polski)
portugheză: habituar (português), acostumar (português)
spaniolă: habituar (español), acostumbrar (español)
suedeză: vänja sig (svenska)

Referințe

DEX online

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.