habitaclu

română

Etimologie

Din franceză habitacle.

Pronunție

  • AFI: /ha.bi'ta.klu/


Substantiv


Declinarea substantivului
habitaclu
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ habitaclu habitacle
Articulat habitaclul habitaclele
Genitiv-Dativ habitaclului habitaclelor
Vocativ habitaclule habitaclurilor
  1. locaș special al busolei pe o navă; suport nemagnetic al busolei marine.
  2. calotă de alamă care acoperă busola.
  3. spațiu amenajat într-un automobil, într-o aeronavă etc. (pentru echipaj, călători, poștă etc.).


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.