calotă

română

Etimologie

Din franceză calotte.

Pronunție

  • AFI: /ka'lo.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
calotă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ calotă calote
Articulat calota calotele
Genitiv-Dativ calotei calotelor
Vocativ calotă calotelor
  1. fiecare dintre cele două părți obținute prin tăierea unei sfere cu un plan.
  2. boltă a cărei suprafață interioară are, în secțiune, forma unui semicerc.
  3. partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere internă; (p.ext.) piesă tehnică asemănătoare cu o calotă sferică.
  4. partea de deasupra a unei pălării, care acoperă capul și este mărginită de boruri.
  5. tichie care acoperă creștetul capului.

Cuvinte compuse


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.