alamă

română

Etimologie

Confer italiană lama („placă de metal”).

Alternativ din neogreacă μάλαμα (málama, „aur”). Schimbarea fonetică și semantică este curioasă. Pare a fi vorba de o etimologie populară, datorată confuziei între aur și alamă (foarte folosită odinioară în ornamentație, de ex. în lucrările de marchetărie). Analogia care se impune între alamă și aramă ar putea explica schimbarea de accent.

Pronunție

  • AFI: /a'la.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
alamă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ alamă alămuri
Articulat alama alămurile
Genitiv-Dativ alamei alămurilor
Vocativ alamo alămurilor
  1. aliaj de cupru și zinc, galben-auriu, maleabil, ductil, ușor de prelucrat, cu numeroase și variate întrebuințări în industrie.
  2. (la pl.) obiecte de alamă; alămărie.
  3. (la pl.) instrumente muzicale de suflat din alamă.

Sinonime

  • 1: (reg.) (prin Ban.) mesing
  • 2: (la pl.) alămărie

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.