alămar

română

Etimologie

Din alamă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /a.lə'mar/


Substantiv


Declinarea substantivului
alămar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ alămar alămari
Articulat alămarul alămarii
Genitiv-Dativ alămarului alămarilor
Vocativ alămarule alămarilor
  1. meseriaș care lucrează obiecte de alamă.
  2. negustor de alămuri.

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.