contingent

română

Variante

Etimologie

Din franceză contingent < latină contingens, contingentis.

Pronunție

  • AFI: /kon.tin'ʤent/


Substantiv


Declinarea substantivului
contingent
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ contingent contingente
Articulat contingentul contingentele
Genitiv-Dativ contingentului contingentelor
Vocativ contingentule contingentelor
  1. totalitatea cetățenilor născuți în același an și luați în evidența comisariatelor militare; (p.ext.) anul recrutării; leat.
  2. grup de oameni având o compoziție omogenă.
  3. (înv.) contribuție.
  4. plafon cantitativ până la nivelul căruia se limita de către unele guverne importul sau exportul unor mărfuri din sau în alte țări.


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
contingent
Singular Plural
Masculin contingent contingenți
Feminin contingentă contingente
Neutru contingent contingente
  1. care poate să fie sau să nu fie, să se întâmple sau să nu se întâmple; întâmplător, accidental.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.