plafon
română
Etimologie
Din franceză plafond < latină fundus.
Pronunție
- AFI: /pla'fon/
Substantiv
| Declinarea substantivului plafon | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | plafon | plafoane |
| Articulat | plafonul | plafoanele |
| Genitiv-Dativ | plafonului | plafoanelor |
| Vocativ | ' | ' |
- suprafață orizontală care formează partea superioară a unei încăperi.
- cifră-limită, limită valorică (maximă) în cadrul unor operații financiare, care nu poate fi depășită.
- nivel maxim al unei mărimi (viteză, turații etc.) pe care îl poate atinge un sistem tehnic.
- înălțime la care se găsește, la un moment dat, suprafața inferioară norilor față de sol.
- altitudine maximă la care se poate urca o aeronavă.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
tavan
|
|
Referințe
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.