călcătoare

română

Etimologie

Din călcător.

Pronunție

  • AFI: /kəl.kə'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
călcătoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ călcătoare călcătoare
Articulat călcătoarea călcătoarele
Genitiv-Dativ călcătoarei călcătoarelor
Vocativ călcătoareo călcătoarelor
  1. muncitoare care calcă haine sau rufărie într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc.; călcătoreasă.
  2. (rar) persoană care calcă o lege, o dispoziție etc.
  3. prădătoare, hoață.
  4. scândură pe care olarul frământă lutul cu picioarele.
  5. vas în care se calcă strugurii.
  6. instalație specială la gardurile pescărești, care permite trecerea peștelui într-un singur sens sau circulația bărcilor în ambele sensuri fără ca peștele să iasă.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.