călcător
română
Etimologie
Pronunție
- AFI: /kəl.kə'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului călcător | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | călcător | călcători |
| Articulat | călcătorul | călcătorii |
| Genitiv-Dativ | călcătorului | călcătorilor |
| Vocativ | călcătorule | călcătorilor |
- meseriaș care calcă haine sau rufărie într-un atelier de confecții, într-o spălătorie etc.
- (rar) persoană care calcă o lege, o dispoziție etc.
- prădător, hoț.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Substantiv
| Declinarea substantivului călcător | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | călcător | călcătoare |
| Articulat | călcătorul | călcătoarele |
| Genitiv-Dativ | călcătorului | călcătoarelor |
| Vocativ | călcătorule | călcătoarelor |
- mecanism la mașinile de cusut, care apasă pe placa mașinii materialul ce se lucrează, pentru a putea fi fixat și deplasat mai ușor; apăsător, ceapraz.
- unealtă formată dintr-o lamă de oțel plană sau îndoită, cu crestături pe una sau pe ambele muchii, prevăzută cu mâner și folosită de lemnari la rostuirea dinților pânzelor de ferăstrău; ceapraz.
- pânză sau perniță pe care se calcă haine, rufărie etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.