crestătură

română

Etimologie

Din a cresta + sufixul -ătură.

Pronunție

  • AFI: /kres.tə'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
crestătură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ crestătură crestături
Articulat crestătura crestăturile
Genitiv-Dativ crestăturii crestăturilor
Vocativ crestătură crestăturilor
  1. semn făcut prin tăiere, prin crestare; tăietură.
  2. (la pl.) procedeu al artei populare de ornamentare a lemnului prin cioplire, scrijelare sau crestare, folosit la elementele arhitectonice, la piesele de mobilier, la unelte și obiecte de uz casnic etc.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.