ceapraz

română

Etimologie

Din turcă çapraz.

Pronunție

  • AFI: /ʧe̯aˈpraz/


Substantiv


Declinarea substantivului
ceapraz
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ceapraz ceaprazuri
Articulat ceaprazul ceaprazurile
Genitiv-Dativ ceaprazului ceaprazurilor
Vocativ ceaprazule ceaprazurilor
  1. șiret, panglică sau ciucure de mătase sau de fir, cu care se împodobesc hainele (militare), draperiile, tapițeriile etc.
  2. poziția alternativă a dinților de ferestrău într-o parte și în alta, în afara planului pânzei, pentru a face mai ușoară tăierea materialului.
  3. călcător.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.