hoață

română

Etimologie

Din hoț.

Pronunție

  • AFI: /'ho̯a.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
hoață
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hoață hoațe
Articulat hoața hoațele
Genitiv-Dativ hoaței hoațelor
Vocativ hoațo hoațelor
  1. persoană care fură.
  2. (cu sens atenuat) vicleană.
  3. (fam.) persoană ștrengară, șireată.


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.