muncitoare

română

Etimologie

Din muncitor.

Pronunție

  • AFI: /mun.ʧi'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
muncitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ muncitoare muncitoare
Articulat muncitoarea muncitoarele
Genitiv-Dativ muncitoarei muncitoarelor
Vocativ muncitoareo muncitoarelor
  1. persoană care ia parte nemijlocit în procesul obținerii bunurilor materiale, la întreținerea și la repararea acestora sau în procese de muncă similare acestora; (p.gener.) persoană care desfășoară o muncă fizică (în industrie).


Traduceri

Anagrame

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.