anger

daneză

(dansk)

Etimologie

Din vechea limbă norvegiană angr.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

anger c.

  1. remușcare, regret





engleză

(English)

Etimologie

Din vechea limbă norvegiană angr ("aflicțiune, tristețe") < ang ("îngrijorat, preocupat"). Înrudit cu daneză anger ("regret"), suedeză ånger ("regret"), engleza veche ange ("trist, oprimat"), latină angō ("a strangula, a sufoca, a vexa"), greacă antică ἄγχω (ankhō, "eu strâng, strangulez"), sanscrită अंहु (aṃhu, "anxietate, suferință"). Confer anguish, anxious și quinsy. Se pareînțelegerea inițială era cea de "a strangula, a strânge".

Pronunție

  • AFI: /ˈæŋgər/
  • AFI: /ˈæŋ.ɡɚ/ (SUA)


Substantiv

anger, (nenumărabil)

  1. furie, înverșunare, mânie; p. ext. supărare
    You need to control your anger.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

  • angerful
  • angerless
  • angry

Cuvinte compuse

  • anger management

Cuvinte apropiate


Verb


Conjugarea verbului
to anger
Infinitiv to anger
Prezent simplu
pers. 3 sg.
angers
Trecut simplu angered
Participiu trecut angered
Participiu prezent angering
  1. a (se) înfuria, a (se) mânia
    Don't anger me.
  2. a se supăra, a se înfuria
    You anger too easily.

Sinonime

  • 1: enrage, infuriate; annoy, vex, displease; aggravate, irritate
  • 2: get angry, get mad

Antonime

Referințe





norvegiană

(norsk)

Etimologie

Din vechea limbă norvegiană angr.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

anger m., angerer pl.

  1. remușcare, regret

Cuvinte derivate

  • angre

Cuvinte compuse

  • bondeanger
Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.