vexa

română

Etimologie

Din franceză vexer < latină vexare.

Pronunție

  • AFI: /ve'ksa/


Verb


Conjugarea verbului
vexa
Infinitiv a vexa
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
vexez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să vexeze
Participiu vexat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a răni pe cineva în amorul său propriu; a jigni, a ofensa; p. ext. a contraria.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.