distemper

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie distemp(e)ren, destempren < din franceza veche destremper sau latină târzie distemperare.

Pronunție

  • AFI: /dɪs'tɛmpər/


Substantiv

distemper, (nenumărabil)

  1. (vet.) boala lui Carré
  2. tempera
  3. (înv.) stare maladivă

Sinonime

Cuvinte derivate

  • distempered


Verb


Conjugarea verbului
to distemper
Infinitiv to distemper
Prezent simplu
pers. 3 sg.		 distempers
Trecut simplu distempered
Participiu trecut distempered
Participiu prezent distempering
  1. a tulbura (o funcție)
  2. a vopsi cu tempera

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.