displeasure

engleză

Etimologie

Compus din dis- + pleasure.

Pronunție

AFI: /dɪs'plɛʒə/ (Anglia)
AFI: /dɪs'plɛʒər/ (SUA)

Substantiv

displeasure, (normal nenumărabil; pl. displeasures)

nemulțumire, insatisfacție, supărare, displăcere, neplăcere
Much to the displeasure of the audience, the band had to skip some of the most popular songs.
indispoziție, jenă, stinghereală
Her attitude caused displeasure at the party.
dezaprobare

Sinonime

1: discontent, discontentment, dissatisfaction, unhappiness
2: ache, discomfort, pain
3: condemnation, disapprobation, disapproval

Antonime

1: contentment, happiness, pleasure, satisfaction
2: ease
3: approbation, approval, blessing

Cuvinte derivate

displeasurable
displeasurement

Locuțiuni

take a displeasure, take displeasure

Referințe

Acest articol este emis de la Wiktionary. Textul este licențiat sub Creative Commons - Attribution - Sharealike. Se pot aplica termeni suplimentari pentru fișierele media.